Dan Firiţeanu, omul care l-a descoperit pe Cristi Chivu, vorbeşte
în premieră despre primii paşi ai căpitanului de acum al tricolorilor.
Meciurile cu Franţa şi Italia au demonstrat ceea ce cu toţii speram să se confirme: echipa României are nu numai un căpitan formal, ci şi un lider autentic: Cristi Chivu. Despre fotbalistul de la Inter Milano s-au spus şi s-au scris multe lucruri. E lăudat, s-a spus despre el că are calităţile necesare pentru a se impune în vestiar şi pe teren. La acest turneu final n-a dezamăgit. A jucat excelent, în ciuda leziunii pe care o are la tendonul de la umăr. S-a mobilizat formidabil pe el şi pe coechipierii săi. A învăţat imnul, pe care-l cântă cu mândrie. Este, cu siguranţă, înlocuitorul de drept al lui Gică Popescu. Până la „produsul finit“ Cristi Chivu, cel pe care-l vedem zilele acestea apărând onoarea României pe gazonul stadioanelor elveţiene, a fost însă un drum lung. EVZ l-a întâlnit în Elveţia pe antrenorul care l-a format ca fotbalist pe căpitanul tricolorilor, pe vremea când Chivu nu însemna nimic în fotbal. Prieten cu familia Chivu Dan Firiţeanu nu e o vedetă în România, dar este o persoană apropiată de familia lui Chivu. E un personaj interesant, fiindcă ştie totul despre Mircea Chivu (tatăl lui Cristi), căruia i-a fost şi prieten, şi antrenor. Firiţeanu se află în aceste zile în Elveţia şi a privit pe dinafară porţile cantonamentului de la Abtwil, în ultima zi de şedere a tricolorilor în localitatea de lângă Saint Gall. N-a îndrăznit să intre pentru a nu deranja, dar acceptă să vorbească despre primii paşi în fotbal ai lui Cristi şi despre ce i-a transmis Mircea Chivu fiului său pe patul de moarte. La primul antrenament de după jocul cu Italia, Ciprian Marica, Gabi Tamaş, Nicolae Dică, Bănel Nicoliţă şi Cosmin Moţi au urcat în tribună pentru a-l saluta, spre deosebire de Cristi Chivu, care i-a făcut doar cu mâna de la depărtare. Antrenor cu licenţă Pro, profesor la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, Firiţeanu e membru în Comisia Tehnică a Şcolii de Antrenori şi lucrează ca „spion“ pentru Victor Piţurcă în „problema Lituaniei“, unul dintre adversarii României în preliminariile pentru Mondialul din 2010. POVESTE Dorinel Munteanu a plecat cu banii în sacoşă Dorinel Munteanu, Ioan Timofte şi Basarab Panduru sunt alţi trei fotbalişti mari remarcaţi la vârstă fragedă de Firiţeanu. Fiecare are povestea lui. „Pe Dorinel l-am descoperit la Oraviţa“, îşi aminteşte tehnicianul. „Avea 17 ani şi jumătate. Cei de la Poli Timişoara puseseră şi ei ochii pe el. Le-am spus atunci lui Ion V. Ionescu şi regretatului Dan Păltinişanu că voi obţine semnătura lui Munteanu. A fost o adevărată competiţie cu Poli. După ce l-am legitimat, l-am chemat la club. I-am dat atunci 30.000 de lei. Dorinel a plecat cu ei într-o sacoşă“, a adăugat Firiţeanu. Antrenorul l-a văzut prima oară pe Timofte la Anina, la un meci amical. L-a plăcut instantaneu pe „decarul“ care încerca să iasă în evidenţă. „Mai eram cu cineva de la club şi i l-am arătat pe Timofte. Mi-a răspuns: «Fugi, dom’le, cu cocoşatul ăsta de aici!». M-am ambiţionat şi l-am luat pe «cocoşat». Ni l-a furat Poli mai târziu, cu ajutorul Partidului Comunist“, povesteşte Dan Firiţeanu. INTERVIU „Îi ardeau ochii în cap de plăcere când juca“  EVZ: Puţină lume ştie că aţi lucrat foarte mult cu Cristi Chivu. Când aţi început colaborarea? Dan Firiţeanu: Atunci când el avea 11 ani, la Clubul Sportiv Şcolar Reşiţa. La 17 ani şi-a luat zborul, transferându-se la CSM Reşiţa. A fost pasul spre marea performanţă. Ce fel de copil era Cristi? Un tip liniştit, cerebral. E poate cea mai mare calitate a lui. Un băiat foarte ambiţios, aşa cum a rămas şi astăzi. Îi ardeau ochii în cap de plăcere când juca fotbal! Evolua la o grupă cu doi ani mai mare decât el şi era căpitan de echipă. Nu vorbea niciodată. Mă ştia că sunt un tip exigent şi nu mă provoca, aşa cum făceau alţii. Nici nu îndrăznea să vorbească în vestiar. Îşi vedea doar de joc. Viaţa lui a fost mereu legată de a mea. A fost elevul meu la şcoală, apoi la fotbal, iar acum - la facultate. Ionuţ Chirilă zicea că e prea mic! Când aţi văzut în el un mare fotbalist? Când avea 13 ani l-am dus la Bucureşti, la lotul naţional. Pe răspunderea mea. Antrenor era Ionuţ Chirilă. Mi l-a respins pe Cristi, spunând că e prea mic. Şi de mic ce a fost, a ajuns mare! După ceva vreme, m-am întâlnit la Oradea cu Mitică Manea, marele descoperitor de talente de la Sportul Studenţesc. Era la unul din loturile naţionale. Deşi avea o grupă de copii născuţi în ’79, l-a primit şi pe Cristi, care era cu un an mai mic. Vă este recunoscător pentru ceea ce aţi făcut pentru el? Eu nu am nevoie de recunoştinţa nimănui. Am personalitatea mea şi orgoliul meu. Până la urmă, eu l-am făcut pe el şi nu el pe mine! În plus, situaţia mea nu reclamă o apropiere de altă natură. Eu sunt foarte apropiat de familia lui Cristi, de Mariana, mama lui, de Diana, sora lui Cristi. Am avut o relaţie specială cu Mircea, tatăl său, Dumnezeu să-l odihnească. Ce fel de om era Mircea Chivu? A fost un om bun. Foarte bun. Noi am jucat împreună fotbal, apoi i-am fost antrenor. Am vrut să-l pun preşedinte la CSM Reşiţa, dar a refuzat. Nu a dorit să renunţe la serviciul său. Era inginer la Arsenal Reşiţa, o fabrică de armament. În acelaşi timp pregătea echipa uzinei, pe care a promovat-o în Liga a treia. Ca jucător de fotbal, Mircea a fost un bun fundaş dreapta. A jucat la Craiova alături de Balaci, de fraţii Boldici... N-am văzut inginer milionar, dar fotbalişti - da De Cristi ce zicea? Ce să zică? Mă certa mereu. Îmi zicea: „Băi, Firi, lasă-l dracului de fotbal, că fiu-meu a început să-mi ia note de şapte la şcoală! Lasă-l în mă-sa, să înveţe!“. Şi îi răspundeam spunându-i că un om nu poate să facă şi fotbal de zece şi şcoală de zece. Sau îi spuneam: „Mircea, eu nu am văzut niciun inginer milionar, dar fotbalişti - da. Lasă-l în pace, că va ajunge mare!“. Nici taică-său nu credea că o să iasă fotbalist din el. Ce credeţi că ar fi vrut Mircea Chivu de la Cristi? Avea un of mare. Voia ca băiatul său să joace la Universitatea Craiova. Măcar puţin. A făcut-o până la urmă, dar după moartea tatălui său. A fost probabil dorinţa lui Mircea, transmisă lui Cristi. Nu pot să ştiu sigur. Doar Cristi ştie asta. De ce spuneţi asta? Vorbeam cu el des. Treceam să-l văd. Ştiam că e bolnav. Într-o zi mi-a zis: „Firi, cred că dau colţu’“. „Du-te, măi omule!“, i-am răspuns. „Eşti nebun? Te faci bine şi mergem la o bere!“. Ştiam că nu se va mai face bine. Apoi am auzit că a murit. S-a întâmplat într-o noapte, pe neaşteptate. Am fost foarte supărat pe Mariana, nevasta lui, că nu m-a chemat. Ea, săraca, mi-a povestit însă că, aşa, din senin, Mircea a chemat-o la el şi i-a zis: „Mariana, eu mor“. A cerut să-i fie aduşi copiii pe rând. A vorbit cu fiecare, după care a murit. E posibil ca atunci să-l fi rugat pe Cristi, printre altele, să meargă la Craiova. Numai Cristi ştie. E secretul lui. Ştiu însă cu siguranţă că una dintre rugăminţile lui Mircea a fost aceea de a avea grijă de mama şi de sora lui. Ceea ce şi face. Ce îl face pe Chivu un jucător deosebit? Cristi are valoare pentru că e un jucător polivalent. Poate juca pe trei posturi: fundaş stânga, fundaş central sau mijlocaş la închidere. Toate, cu randament maxim. Asta l-a ajutat şi la Inter. E un jucător care gândeşte, iar asta îl diferenţiază faţă de alţi fotbalişti. Are o tehnică bună. A refuzat, pentru bani, Real şi Barcelona. A procedat corect? Profesional, cred că nu a făcut bine refuzând două dintre cele mai mari cluburi din lume. Din punct de vedere material, financiar, alegerea sa de a merge la Inter a fost una obiectivă. Să nu uităm însă că fotbalul italian e cel mai tare din lume. Te stoarce de energie, iar Cristi, dar şi Mutu, spre lauda lor, se descurcă excelent. Aţi fost să-l vedeţi la Ajax sau la Inter? Niciodată. De ce? Pentru că nu m-a chemat. Corespondenţă din Abtwil ULTIMELE ŞTIRI DE LA EURO 2008: Patru schimbări în echipă pentru meciul cu Olanda Viorel Moldovan: „Olandezii vor fi moi“ Şoferul-scriitor: „Mutu e o poezie“ Bölöni: „Avem peste 50 la sută şanse de calificare!“ Austriecii speră, polonezii s-au resemnat CRISTIAN DELCEA: Dacă ne calificăm... ---------------------------------------------------------------------- Războaiele de la Euro ne-au decimat naţionala! Ar fi fost prea frumos! Lobonţ- povestea unui erou David Villa loveşte din nou şi duce Spania în „sferturi“ Se roagă de olandezi! |
||||||||||||||
|
||||||||||||||
|
||
Minciuni
Cristi Chivu a fost descoperit de profesorul Ion Copacianu, in perioada respectiva profesorul Vasile Dan Firiteanu antrena la Sibiu, dar figura in continuare ca titular de catedra la Resita.
Niciodata regretatul Mircea Chivu nu si-a dorit fiul la Universitatea Craiova. Tot timpul ii recomanda sotiei ca fiul sau sa fie impresariat de Giovanni Becali si sa joace la Steaua!!! O puteti intreba pe Mariana, mama lui Cristi!!!
Alta mare minciuna aruncata de "ratatul" Firiteanu in fotbal este cel care il priveste pe Dorinel Munteanu.....Dorinel Munteanu a fost descoperit de profesorul Nicolae Chirila din Oravita dupa care viitorul mare jucator a plecat so joace la CSMR si Metalul Bocsa.
De ce nu-l cauta pe Firiteanu actualul capitan al nationalei? Fiindca este un mincinos, intrebati-l pe Cristi!!!