Autentificare
User:
Pass:
Inregistrare | Login
Newsletter
e-mail'ul dumneavoastra
| Inregistreaza
Inregistreaza-te la newsletter
wwwoteaza
Ce ar trebui să facă PSD în privinţa senatorului Cătălin Voicu?
Să îi retragă sprijinul politic
Să îl excludă din partid
Nu ştiu/ Nu mă interesează
Voteaza| Rezultate
Arhiva
L M M J V S D
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031
Alege luna si anul
Martie
2010
Vancouver 2010
De acelasi autor 
Tibor Kopacz, un destin frânt
 
Adi Dobre
Vineri, 05 Februarie 2010
Singurul medaliat european din istoria patinajului românesc şi-a trăit ultimii ani din viaţa în anonimat. Participant la Jocurile Olimpice de la Sarajevo, din 1984, Kopacz nu şi-a putut îndeplini visul, prezenţa pe podiumul olimpic.

A murit anul trecut, la două decenii după ce a renunţat la sportul de performanţă, de cancer. Avea doar 47 de ani.

Ca şi în cazul altor mari campioni, pierduţi în hăul uitării, numele lui Tibor Kopacz este necunoscut chiar şi pentru mulţi dintre sportivii care îi calcă pe urme. Puţini îşi mai amintesc de ciucanul care se bătea în anii ' 70 şi '80 cu cei mai rapizi patinatori din Europa.

Record bătut după 20 de ani

Mai mult de jumătate din viaţă, Kopacz şi-a petrecut-o pe gheţă, în cantonamente şi la concursurile la care a reprezentat cu succes România.

"A fost cel mai mare patinator de viteză din istoria României", spune Gyula Kopacz, vărul lui Tibor. Numeroasele recorduri ale lui Tibor Kopacz au stat în picioare ani buni. "Ultimul a fost bătut prin 2007, după aproape 20 de ani. Însă toate au căzut abia după introducerea noilor patine, care permit sportivilor să rămână mai mult timp în contact cu gheaţa, ceea ce înseamnă o viteză mai mare", explică Gyula.

Alerga la fel de bine şi la 100 şi la 10.000 de metri. Proba preferată era însă cea de 3.000 de metri. Cea mai preţioasă medalie a fost obţinută în proba de 3.000 de metri, bronz la Europenele de la Larvik, Norvegia, în 1984, anul Jocurilor Olimpice de la Sarajevo. A fost, se pare, vârful carierei pentru Tibor Kopacz. La Lavrik, Tibor s-a clasat pe locul 5 în clasamentul general, performanţă greu de egalat de vreun sportiv român.

"I s-a făcut rău"

La Sarajevo, însă, Tibor Kopacz a clacat, deşi îşi propusese o medalie. Cea mai bună clasare a înregistrat-o la 5.000 de metri, locul 19. "A suferit pe toată durata Olimpiadei de o indigestie cumplită. În prima zi la Sarajevo a fost servit la masă cu peşte. Nu îi plăcea peştele, dar, de foame, a mâncat. I s-a făcut rău, iar această stare a continuat şi în celelalte zile. În aceste condiţii a fost obligat să concureze Tibor", povesteşte Gyula Kopacz.

După deziluzia de la Sarajevo a urmat o accidentare care l-a ţinut mai bine de doi ani departe de gheaţă.
Tibor şi-a făcut revenirea la Tomaszow, în Polonia, unde a stabilit recordul pistei la 3.000 de metri (4:18:00). A urmat Cupa Varşoviei, unde s-a impus în toate probele!
Tibor Kopacz a mai alergat până în 1989.

"Öcsi, să te întorci acasă, mamă"

Înainte de Olimpiada de la Sarajevo, Tibor Kopacz a fost invitat la un concurs în Olanda. Toată lumea era convinsă că nu se va mai întoarce în România. La plecare, mama sa l-a chemat, s-a uitat în ochii lui şi i-a spus: "Öcsi (asa era numit de toţi cunoscuţii), să te întorci acasă, mamă". Şi s-a întors. "Nimeni nu ştie dacă vorbele mamei sale l-au determinat să nu rămână în Olanda. Dar dacă ar fi rămas, alta ar fi fost soarta lui", crede Gyula Kopacz.

După 1990 şi-a găsit cu greu un loc în noul peisaj. A dat impresia că nu se poate adapta noii ordini sociale. Încercând să-şi câştige existenţa a acceptat fel de fel de oferte de muncă. A lucrat într-o spălătorie de maşini, iar ultima oară ca agent de vânzări la o firmă de distribuţie. Fuma mult, iar, uneori, băutura reprezenta un refugiu ideal pentru Tibor.

"Comoara" lui Tibor

Modest, deosebit de respectat în Miercurea Ciuc, fostul mare campion a trăit modest în casa sa din cartierul Topliţa, situat la ieşirea din Miercurea Ciuc spre Gheorgheni. Acolo îşi construise casa, langa cea părintească, cu banii obţinuţi pe garsonirea în care lucuise alături de soţia şi de fiul lor, Norbert.

În casa părintească, camera în care Tibor a copilărit s-a transformat cu timpul într-un adevărat muzeu. După ce s-a mutat în garsonieră, Tibi îşi ţinea în acea cameră toate medaliile, trofeele şi diplomele cucerite în toată cariera sa. "Încăperea era tot timpul încuiată. Doar Öcsi şi mama lui aveau voie să intre. Cred că aveam vreo 10-12 ani, când, într-o zi, după mai bine de doua luni de încercări, am primit permisiunea să vizitez camera. Am stat cinci minute şi n-am avut voie să ating nimic. Doar să privesc", îşi aminteşte Gyula Kopacz.

Patinoarul "Tibor Kopacz"

În curte, lângă casa şi în faţa anexelor era turnată din beton o pistă de alergare în forma literei "L". În timpul verii, Tibor Kopacz patina pe role ore în şir. Era pregătirea pentru sezonul de toamnă!

De pe urma sportului nu s-a ales cu nimic. "Nu a avut niciodată maşină. Nici măcar permis de conducere nu avea", povesteşte nepotul său.
În ultimii patru ani de viaţă a trăit din ajutorul de şomaj şi din salariul soţiei. Nu s-a plâns însă niciodată. N-a cerut pomană de la nimeni. Era din ce în ce mai bolnav. În toamna anului 2008 a fost pentru ultima oară la Patinoarul "Vakar Lajos", la un meci al echipei de hochei SC Miercurea Ciuc. Lângă patinoarul acoperit se găseşte pista de viteză. Acum se lucrează la noul patinoar de viteză, care n-a primit încă un nume. "Ar putea primi numele său. Ar fi, aşa, o recompensă morală pentru Tibor", crede Gyula Kopacz.

Nu i-a plăcut publicitatea

La înmormântarea lui Tibor Kopacz a fost foarte multă lume. Cei apropiaţi marelui campion au rămas surprinşi că după atâţia ani, Tibor nu fusese totuşi uitat. "Evenimentul zilei" a încercat în zadar mai bine de un deceniu să îi ia un interviu lui Tibor Kopacz. "Ura publicitatea de orice fel. Nici mie n-a vrut să-mi acorde vreun interviu", punctează Gyula Kopacz, jurnalist la cotidianul local "Hargita Népe" (Poporul harghitean).

Pentru locuitorii din zona Ciucului, sporturile de iarnă reprezintă o a doua religie. Hocheiul, patinajul şi schiul sunt practicate încă din copilărie. În cartierul Topliţa, unde a trăit Tibor Kopacz, sub un stâlp de iluminat public, mai mulţi copii joacă hochei. Alţii, cu patine în picioare se iau la întrecere pe strada îngheţată şi se pierd în întuneric.

CITIŢI ŞI:


Istoricul probei de patinaj viteză


 
Articole din aceeasi categorie:
Vis olimpic, prin ochi care văd umbre
Licitaţie caritabilă pentru georgianul care a murit la Vancouver
Canada - SUA, războiul croselor
JO 2010: Canada, record de medalii
România, locul 15 la bob 4
Vancouver 2010: O coreeancă a cucerit aurul olimpic la patinaj
Încă o surpriză la schi alpin
Vancouver 2010: Olandezilor le este frică să concureze la bob
Canada a distrus Rusia la hochei
Bobul românesc, pe locul 15 la Vancouver 2010
[vezi toate]
Comentarii | Spune-ti parerea
  1. Tibor Kopacz

    de Marco(Vizitator), joi, 4 februarie 2010 - 23:31

    Imi amintesc de Tibor Kopacz. A facut parte dintr-o generatie de exceptie. Uitasem de el. Dumnezeu sa-l ierte.

  2. Stiam de el!

    de dabija(Vizitator), vineri, 5 februarie 2010 - 01:56

    Nu stiu ce virsta are autorul acestui articol, dar este impresionant (mai ales daca-i tinar) sa vezi ca-si mai aduce aminte cineva de Tibi. Iar daca Adi Dobre , autorul articolului este tinar, merita si mai mult respect pentru alegerea si calitatea acestui articol deosebit.

  3. Felicitari!

    de Lucian(Vizitator), vineri, 5 februarie 2010 - 05:31

    Foarte frumos articol! Felicitari!

  4. Un om de valoare

    de stela(Vizitator), vineri, 5 februarie 2010 - 07:50

    Din pacate asa traiesc oamenii cu adevarar valorosi: iubesc enorm visul lor, fac totul pentru el, nu au nevoie de publicitate ci de liniste pentru munca lor. Frumos articol. Deci, daca se vrea, se pot scrie si lucruri frumoase despre oameni"frumosi". Asteptam si altele.

  5. ASA ARTICOLE DORIM

    de gab(Vizitator), vineri, 5 februarie 2010 - 08:15

    IN SFARSIT POT SA FELICIT EVZ (SI ADI DOBRE) PT ARTICOLUL REALIZAT.

  6. De Gh. Parv ati auzit?

    de Stefan(Vizitator), vineri, 5 februarie 2010 - 09:07

    Fara a nega catusi de putin din meritele lui Tibor Kopatz, va atrag atentia, dle ziarist, asupra faptului ca am avut si alti patinatori tot asa de titrati (poate chiar mai sus un pic) si care au avut ghinionul de a fi victimele eficientizarii sportului din perioada 1976-1980. Eu il stiu pe Gh. Parv. Ati auzit de el?

  7. Cartierul se numeste Taploca

    de Dana(Vizitator), vineri, 5 februarie 2010 - 10:21

    Un articol interesant, este intotdeauna placut sa citesti despre oameni deosebiti din toate punctele de vedere. Multumim, EvZ!
    Am o singura corectura, totusi: cartierul din Miercurea-Ciuc se numeste Taploca (se pronunta aproximativ "Toplotza" apropiat ca sunete de Toplita, dar este alt cuvant).
    Asta pentru restabilirea adevarului... geografic :)

  8. om de calitate. RIP

    de alfons(Vizitator), vineri, 5 februarie 2010 - 11:00

    Alt maghiar care a reprezentat cu succes romania in lume si voi tot ii urati. De ce...?

    1. Te inseli !

      de Gyula(Vizitator), vineri, 5 februarie 2010 - 18:08

      Si nu-i cazu'sa vi acum pe forum cu acest subiect care in treacat fie spus este nesemnificativ.
      Romanii sau impacat intotdeauna bine cu ungurii in ciuda incercarilor de ai invrajbi ;incercari venite de multe ori din afara tarii.

  9. un adevarat om

    de steve red(Vizitator), vineri, 5 februarie 2010 - 15:12

    pacat ca nu a ramas in Olanda. As fi putut sa-l intilnesc cumva, la o bere, pe o terasa din Amsterdam.... RIP

  10. astept

    de mara(Vizitator), vineri, 5 februarie 2010 - 17:24

    astept mai multe articole pe aceeasi tema,cea a oamenilor de valoare(din orice domeniu,nu numai sport) uitati sau insuficent cunoscuti din pricina modestiei lor si a indiferentei celor din jur.mi-a placut articolul si tare imi doresc sa mai citesc asa ceva in evz.multumesc

  11. pt alfons

    de unu din uk(Vizitator), vineri, 5 februarie 2010 - 17:36

    ''un alt roman de etnie maghiara '' ar trebui sa fie o formulare fara dubii,as vrea sa vad si un interviu din partea lui paote asa scapam de dubii;oricum eu nu am.

  12. Precizare

    de Gal (Vizitator), vineri, 5 februarie 2010 - 18:02

    Intr-adevar, un articol-reportaj de exceptie.
    Dumnezeu sa-l ierte pe fostul mare sportiv - Kopacz Tibor.
    A fost de o modestie deosebita, poate exagerat de modest. In ultimii ani arata si se comporta ca un simplu om, ca un muncitor-angajat. N-a avut aere de fosta glorie, nu s-a comportat precum ca toti ar fi trebuit sa stie faptul ca el este singurul medaliat al Romaniei la patinaj viteza barbati.
    Totusi, pentru purul adevar precizez dintr-o sursa absolut sigura: inaintea concursului olimpic la care se face referire nu s-a simtit rau numai din cauza pestelui mancat. A consumat si altceva, ceva lichid zis si tarie.
    Pe langa talentul exceptional Tibi se putea lauda si cu faptul ca era in stare sa concureze si daca bea cateva pahare de votca (etc.).
    Asta e. Dumnezeu sa-l ierte, Dumnezeu sa-l odihneasca.

    1. pt Gal

      de imre(Vizitator), vineri, 5 februarie 2010 - 19:32

      Nu-mi vine sa cred ca dl Gal nu a auzit despre vorba: "Vorbesti numai bine sau nimic despre un mort" sau " Nu te uiti la dintii unui cal primit in cadou". Tibor a fost un cadou pt orasul M-Ciuc pt ca a pus orasul pe harta patinajului european. Bekaphatod.

  13. Inca ceva

    de Gal(Vizitator), vineri, 5 februarie 2010 - 18:56

    Cu duiosie - sa-mi fie iertat - adaug inca ceva: cand s-a insurat Tibi, aleasa sa, Veronka (Veronica) era una dintre cele mai atragatoare fete din Miercurea Ciuc. Fara exagerare!

    1. Mda... am auzit

      de Gal(Vizitator), vineri, 5 februarie 2010 - 20:09

      Pentru Imre numai atat:
      daca ar fi adavarata aceasta zicala "prosteasca" asta ar insemna ca sa nu mai vorbim despre arta, despre istorie, despre literatura etc, ar insemna sa nu mai vorbim despre personajele istorice, personajele artistice, personajele literaurii etc. ci ar fi admis sa vorbim numai ce se intampla acum cu cei vii. O prostie! Sper ca nu este o provocare din partea Domnului Imre.

  14. Punctul doi

    de Gal(Vizitator), vineri, 5 februarie 2010 - 20:29

    Domnul Imre face referiri la zicale antice, si prima parte ar insemna sa mintzim. Deci ori sa NU vorbim despre personaje istorice, artistice, literare, sportive etc. trecute in vesnicie ori sa spunem numai ce este bun si sa mintzim. Deci - logic - Hitler a fost un om deosebit de bun ... asa ar trebui? Cica este mort si despre el "ori nimic ori numai bine" - nu-i asa? Eu sper ca nu!
    Domnul Imre stie ce stie el pt. ca termina comentariul cu o lasitate nedemna de amintirea lui Kopacz Tibor. El nu ar fi scris acest cuvant. Domnul Imre este un LAS pt. ca termina comentariul cu un cuvant PERVERZ (in ungureste) stand pe langa un calculator deci fara a se uita in ochii destinatarului si a cititorilor.
    Oare cine a atentat mai mult la amintirea lui Kopacz Tibor? Ceea ce am scris eu este un fapt consumat si povestit anecdotic chiar de Tibi de zeci si de sute de ori dupa trecerea anilor.

  15. Dumnezeu sa-l ierte !

    de AA(Vizitator), sâmbătă, 6 februarie 2010 - 18:26

    Este pacat cind o glorie de talia d-lui Kopacz se stinge in anonimat ! Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca !


Utile
Bucuresti
Iasi
Constanta
Timisoara
Cluj
 
 
                             
Acasa |  Copyright |  Termeni si conditii |  Contact |  Publicitate |  Ringier Romania |  Regulament Forum